Materiale, instrumente, alte pregătiri:

Cărți și publicații despre apă, cuvinte noi de folosit, hârtie & creioane pentru o hartă desenată

Seria de ateliere  a avut loc de-a lungul a trei zile, ocazii cu care copiii au lucrat alături de autoarea Iulia Iordan în cadrul unor ateliere de scriere și re-scriere a poveștilor locale. Poveștile apelor Roșiei scrise de copii au avut ca inspirație atât mitologia locală, poveștile vâlvelor și secretele minelor romane, dar și provocările ecologice de care suferă apele și apoi solul din această zonă a țării. Copiii și tinerii au fost familiarizați cu tema prin intermediul altor povești și publicații care au avut ca temă apa în multele ei forme. Cum se scrie o poveste? Ce este o “silent book”? Cum ar fi o carte cu pagini albe? Avem nevoie de cuvinte? Cât ne ajută ele să spunem o poveste? Și până la urmă, ce titlu ai vrea să aibă povestea despre viața ta de copil din Roșia Montană? Ghidați de Iulia, de cărți fabuloase și de cuvintele pe care Anastasia Staicu în vară le-a presărat în jurnalele lor copiii au compus împreună întâi o poveste colectivă plecând de la imagini, preluând unii de la alții personaje, detalii și întâmplări pentru ca în final fiecare să scrie un text.
Atelierul de ilustrație a curs organic în continuarea celui de scriere de povești. Arhitectul și graficianul Andrei Tache a ghidat copiii prin cunoștințe de bază și exemple de design grafic pentru carte, de la alegerea corpului de literă la realizarea ilustrațiilor. Pornind de la poveștile proprii, copiii au imaginat moduri de a le pune în desen, dar, mai mult, și-au pus întrebări. Despre ce e cartea noastră? E amuzantă sau tristă? Cui se adresează? E mare sau mică? Cu ce litere o scriem serifate sau nu? Cât de mari sunt ilustrațiile? Pe ce o tipărim? Cât să înțelegem tot procesul prin care trece atât cel care gândește cartea cât și cartea însăși.